Swich Off pentru Iaşi 2021

iasi2.jpg

Vestea că Iaşul a pierdut intrarea în finala  pentru Titlul de Capitală Culturală Europeană 2021 a venit pe 9 decembrie 2015.  Iaşul nu a reuşit să intre pe lista scurtă a oraşelor finaliste, anume Cluj, Timişoara, Baia Mare şi Bucureşti.  În septembrie 2016 a fost anunţat şi oraşul câştigător-Timişoara.  Decizia a fost primită cu dezamăgire de către autorităţile locale, dar şi de către cetăţenii Iaşului. Astfel, Iaşul a pierdut şansa de a-şi face cunoscută istoria şi cultura, de a atrage fonduri europene şi implicit şansa de a promova oraşul la nivel european.  În cele ce urmează vom vorbi despre ce a pierdut Iaşul de fapt, care a fost proiectul care oraşul a participat în această competiţie, dar şi care au fost reacţiile autoritătilor cu privire la acest aspect. Pentru a înţelege mai bine toate acestea vom prezenta şi procedurile după care este desemnat acest titlul. Dar pentru început să vedem ce este o Capitală Culturală Europeană.

                    Ce înseamnă titlul de Capitală Culturală Europeană

ce-inseamna-capitala-culturala-europeana

Harta Capitalelor Culturale Europene

Capitală Culturală Europeană face referire la un titlu oferit de către Parlamentul European unui oraș timp de un an. În această periodă, orașul ales trebuie să organizeze evenimente culturale care să se aibă impact la nivel european. Programul a fost iniţiat în 1985 de către ministrul culturii al Greciei, Melina Mercouri şi ministrul culturii al Franţei, Jack Lang.  Ideea ce a stat la baza programului a fost de a face cunoscute culturile Europei, dar şi diversitatea acestora.  Prima capitală culturală europeană a fost Atena în 1985. Din 2007, titlul de capitală culturală europeană este oferit de cele mai multe ori unui oraş din vestul Europei şi unui oraş din estul continentului. 54 de oraşe au primit titlul de capitală culturală europeană până în prezent.

This slideshow requires JavaScript.

Capitalele Culturale Europene din ultimii 10 ani

ecoc-fact-sheet_en

   Prezentarea procedurii alegerilor. Criteriile de selecţie

Pentru alegerea titlului de capitală culturală procedurile încep cu 6 ani înainte. Astfel, cu şase ani înainte, statele membre gazdă din anul respectiv, prin intermediul Ministerului lor de Cultură, publică un apel pentru depunerea aplicaţiilor pentru desemnarea acestui titlu. Oraşele interesate trebuie să prezinte o propunere sau o aplicaţie în acest sens. Propunerile sunt evaluate de către o comisie de experţi (juriu) pe baza unor criterii eligibile pe timpul perioadei de preselecţie. Astfel, pe baza acestor criterii este selectat un număr mai mic de oraşe, care în continuare vor depune alte aplicaţii, mult mai detaliate. Aceeaşi comisie (juriu) re-evaluează aplicaţiile şi propune câte un oraş din fiecare ţară gazdă care să primească titlul de capitală culturală europeană.

 Criteriile, conform documentelor Uniunii Europene, care stau la baza desemnării acestui titlul sunt:

a. Contribuţia la strategia pe termen lung
b. Dimensiunea europeană
c. Conţinutul cultural şi artistic
d. Capacitatea de a produce rezultate
e. Implicarea publicului
f. Gestionare

Mai multe informaţii legate de procedura de desemnare a acestui titlul, precum şi criteriile de selecţie găsiţi accesând linkul următor: http://www.capitalaculturala2021.ro/Files/docs/Call%20for%20submission%20of%20applications_ro.pdf

 

    Swich Off – ce i-a lipsit Iaşului pentru a trece de preselecţii

iasi2021-switch-on-off

Explicaţia vine chiar de la Steve Green, preşedintele juriului de experţi care au evaluat dosarele oraşelor candidate.  „Ce anume face un oraş să devină Capitală europeană a culturii? Este vorba despre programul viitor, nu ceea ce a făcut în trecut, nu ceea ce face acum. Este dorinţa de a schimba oraşul. Şi un anagajament solid de a învăţa despre alte culturi ale Uniunii Europene şi de a-şi împărtăşi propria cultură. Este un angajament puternic de dialog intercultural, de politici antidiscriminare şi de includere”. Preşedintele a ţinut să precizeze că toate oraşele candidate au avut idei culturale deosebite şi a încurajat echipele care s-au ocupat de proiecte să continue demersurile culturale.

Au fost şase criterii care au fost luate în considerare pentru a trece de etapa de preselecţii şi pe care proiectul cultural al Iaşului nu le-a îndeplinit, după cum a hotărât comisia de experţi.

Cele şase criterii au fost:

  1. Strategia culturală şi moştenirea pe care o capitală culturală trebuie să o lase
  2. Dimensiunea culturală: oraşul trebuie să reflecteze la propria cultură şi istorie, dar şi la istoria şi cultura altor oraşe.
  3. Dimensiunea programului: viziunea artistică şi culturală trebuie să fie puternică tocmai pentru a atrage turişti străini.
  4. Participarea locuitorilor în dezvoltarea programului.
  5. Dimensiunea financiară.
  6. O echipă care să pună toate aceste proiecte în aplicare.

Steve Green a ţinut să precizeze „că toate capitalele europene a culturii şi oraşele care se află pe lista scurtă atrag atenţia atenţia Europei, nu doar prin activitatea lor culturală, dar şi prin tot ceea ce înseamnă decizii şi politici.” Cu alte cuvinte, Iaşul a pierdut intrarea în selecţia finală nu doar pe baza celor şase criterii ci şi din cauza dimensiunii politice.

Însă pentru a înţelege mai bine de ce s-a pierdut lupta pentru acest titlul încă din etapa preselecţiilor trebuie să vorbim mai întâi despre proiectul cu care oraşul a concurat.

 

      Iaşi 2021-Interfaţa Răsăriteană a Culturii Europene

iasi_capitala_culturala_europeana

 

De realizarea proiectului cu care Iaşul a candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană s-a ocupat Fundaţia Iaşi-Capitală Culturală Europeană (FICCE). Fundaţia a fost înfiinţată în 2013 de către Primăria Municipiului Iaşi cu scopul de a promovaza identitatea culturală a Iaşului, dar principalul scop al fundaţiei era de a obţine titlul de capital culturală europeană în 2021.

Pentru a se ajunge la o idee de proiect, un concept în jurul căruia să se realizeze programul cultural al Iaşului în 2021 au avut loc o serie de discuţii informale cu oameni cu experienţă din domeniu, cu ONG-uri specializare şi cu managerii culturali ai instituţiilor publice. Au fost alese o serie de concept pentru a fi discutate într-o serie de dezbateri publice. Ideile de concepte au fost următoarele:

  1. Trecutul ne recomandă, viitorul ne aparţine ( a fost folosit drept slogan în campanie)
  2. Iaşi-oraş al inspiraţiei
  3. Take your time-Oleacă de răgaz(Rofilco)
  4. Ura nu are loc în cultură(Namogo)
  5. Let’s cross the borders
  6. Un concept bazat pe ideea de “ospitalitate” (Dan Lungu)

În vederea construirii dosarului de candidatură, dar şi a conceptului cultural al proiectului au fost luate în considerare câteva aspecte:

  1. Titlul de capitală culturală europeană se acordă pentru ceea ce oraşul îşi propune să devină şi nu pentru ceea ce este în prezent.
  2. Raportarea la dimensiunea europeană a programului cultural.
  3. Originaliatea şi calitatea programului.

 

Pornind de la aceste criterii s-a ales proiectul cultural cu care Iaşul a candidat pentru titlul de capitală culturală europeană- Iaşi 2021 Interfaţa Răsăriteană a Culturii Europene. Proiectul s-a bazat pe trei mari componente:

  1. Toleranţa culturii europene care permite intersectarea diferitelor culturi, iar Iaşul prin tradiţie şi specifitatea culturală ar fi putut reprezenta un liant de comunicare între Estul Europei şi Europa Centrală.
  2. Profilul răsăritean al oraşului care îl propune ca “cea mai estică metropolă a Europei”. De asemenea, deschiderea către Chişinău şi Cernăuţi propun Iaşul pentru această componentă.
  3. Interfaţa face referire la faptul că Iaşul este un “nod de reţea”.

S-au pus în balanţă avantajele care au propus Iaşul pentru titlul de capital culturală, dar şi problemele care ar fi adus un dezavantaj Iaşului.

atribute-definitorii-ale-iasului

Avantajele Iaşului în cursa pentru titlu

 

puncte-slabe

Punctele slabe ale Iaşului

Au fost propuse şi câteva arii care să acopere conceptul şi conţinutul acestuia:

  1. Memoria responsabilă
  2. Artă vie
  3. Spiritualitate implicate
  4. Creativitate angajată

Acum că ştim care au fost avantajele şi dezavantajele oraşului putem identifica posibilele criterii pe baza cărora s-a pierdut titlul de capital europeană. Pe lângă dimensiunea financiară şi politică trebuie să facem referire şi la faptul că punctele slabe care au fost identificate în strategia oraşului coincid în mare parte cu criteriile juriului.

Mai multe detalii despre întreg conceptul şi strategia Iaşului puteţi citi aici: http://iasi2021.ro/content/uploads/2015/11/Concept-ECoC.pdf

http://iasi2021.ro/content/uploads/2015/11/Strategia-culturala-IASI.pdf

sau puteţi descărca fişierele de aici:

concept-iasul-capitala-culturala-europeana

strategia-culturala-iasi

 

Despre proiectul oraşului câştigător, Timişoara, puteţi citi aici: http://www.timisoara2021.ro/wp-content/uploads/2015/03/Printed_Cultural_Strategy.pdf sau aici: http://www.timisoara2021.ro/

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-21294613-timisoara-desemnata-capitala-culturala-europeana-2021.htm

http://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/timisoara/TM2021%20Bidbook_RO_0610-digital.pdf

 

Ce a pierdut Iaşul de fapt?

beneficii-infografic

În cazul în care Iaşul ar fi câştigat acest titlu de capitală culturală europeană, oraşul s-ar fi bucurat de câteva avantaje. Acest titlu de capitală europeană culturală vine cu câteva beneficii.

Astfel, Iaşul ar fi avut şansa de a se dezvolta din punct de vedere economic. Acest lucru s-ar fi datorat în special turismului. De exemplu, alte oraşe care au fost capitale culturale europene au atras milioane de turişti, lucru care a dus la creşterea economiei locale. Aceasta ar fi fost şansa Iaşului de a se dezvolta şi pe plan social, educaţional şi turistic.

Capitalele culturale europene au atras fonduri europene pentru consolidarea şi reconsolidarea spaţiilor publice. De exemplu, Cracovia a atras în 2016 una dintre cele mai mari investiţii. Suma s-a ridicat la 615 milioane de euro. (Poză cu Cracovia)

Titlul de capitală culturală europeană a dus la transformarea infrastructurală a unor oraşe. În  2013 oraşul Kosice din Slovacia s-a transformat dintr-un oraş industrial într-un oraş cu potenţial cultural şi turistic datorită noi infrasctructuri. (Poză cu Kosice)

Pe scurt acest titlu era şansa Iaşului pentru a putea atrage fonduri guvernamentale pentru organizarea a diferite evenimente sau pentru dezvoltarea de diferite proiecte. Creşterea numărului de turişti ar fi fost încă un plus pentru Iaşi, aşa cum s-ar fi bucurat şi de anumite avantaje politice. În cele de urmează vom prezenta beneficiile pe care Sibiul le-a avut în urma obţinerii acestui titlul.

Mai multe exemple legate de beneficiile pe care titlul de capitală culturală europeană găsiţi accesând linkul următor: https://ec.europa.eu/programmes/creative-europe/sites/creative-europe/files/library/ecoc-fact-sheet_en.pdf

 

Sibiu-capitală culturală europenă

 

Sibiul a devenit în 2007, sub conducerea primarului de atunci Klaus Iohannis, primul oraş din Romania care obţinea titlul de Capitală Culturală Europeană. Pe data de 27 mai 2004 Sibiul, este ales alături de Luxemburg, Capitală Culturală Europeană. Proiectul cu care acesta a câştigat titlul s-a numit „City of culture-City of cultures”. Proiectul îşi propunea să prezintă dimensiunea multiculturală a oraşului, care are o vechime de opt secole. Acest proiect este considerat de specialiştii în domeniu cel mai dezvoltat program de tip cultural din România.

De la bugetul de stat Sibiul a primit suma de 50 de milioane de euro. Banii au fost folosiţi pentru a reabilita diferite construcţii (clădiri şi ganguri), lăcaşuri de cult. Tot cu o parte din această sumă a fost reabilitat şi aeroportul din Sibiu. De asemenea, o parte din suma primită a fost investită pentru achiziţionarea unor echipamente cum ar fi un pian, scene şi gradene şi a unui cort pentru evenimente. O altă parte din bani s-a investit în organizarea unor proiecte de tip cultural. Sergiu Nistor, comisar al proiectului, declara pentru Mediafax în 2007 că „aceasta este suma totală, investită de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de autorităţile de la Sibiu pentru Capitala Culturală Europeană”.

În acel an Sibiul a fost vizitat de peste un million de turişti. După declaraţiile autorităţilor s-au desfăsurat aproximativ 220 de proiecte. Împreună cu Luxemburg, Sibiul a mai organizat încă 40 de evenimente culturale. Toate aceste acţiuni au dus la creşterea numărului de turişti şi creşterea notorietăţii oraşului.

infografic-sibiul-capitala-culturala

Avantajele Sibiului în urma obţinerii titlului de capitală europeană

 

infografic-sibiu-festivaluri

O parte din festivalurile culturale care s-au ţinut la Sibiu în 2007

 

Mai multe detalii despre beneficiile Sibiul în urma obţinerii titlului de Capitală Culturală Europeană găsiţi accesând următorul link: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21294845-insemnat-pentru-sibiu-titlul-capitala-culturala-europeana-2007-evaluat-bani-pentru-proiecte-turism-avantaje-politice.htm

 

    De la Switch On la Switch Off-Reacţiile oficialităţilor

 

11 decembrie 2015. Vestea că Iaşul nu a intrat pe lista scurtă a oraşelor care candidează la titlu de capitală culturală europeană a stârnit diverse reacţii şi dezămagire din partea autorităţilor, dar şi a echipei care a lucrat la acest proiect. Întrebarea care a stat pe buzele tututor a fost „de ce s-a pierdut această şansă?”.  Vinovaţii au fost căutaţi în clasa politică locală, iar politicienii au aruncat vina dintr-o parte în alta.

Să trecem în revistă câteva declaraţii făcute de către politicienii ieşeni. Actualul primar Mihai Chirica, primar interimar cu un an în urmă declara pentru Agorapres următoarele:

Sunt trist şi îmi pare rău că echipa nu a reuşit să surmonteze decalajul de timp pe care l-a pierdut în perioada anterioară. Cred că am avut şi un prejudiciu de imagine major, de altfel una dintre întrebările unui comisar european a fost şi pe tema cu ex-ul. Cu un presedinte ca Nichita la Fundatia Iasi, capitala culturala europeana, era de asteptat”, a spus Mihai Chirica”.

Senatorul PNL, Mihaela Popa  explica de ce Iaşul nu a intrat pe lista scurtă a finaliştilor: „Iasul nu a fost selectat pentru a deveni Capitala Culturala Europeana. Cer demisia primarului neales Chirica si explicatii publice tuturor membrilor fundației care au ținut secret finanțările si activitățile fundatiei. Domnilor și doamnelor, membri ai acestei fundatii, cat ați cheltuit pentru acest eșec? Ați politizat aceasta fundație! Ati urcat pe scena si v-ati facut campanie pe banii iesenilor. „Am atras atenția de mai mult timp asupra incoerenței si pașilor greșiți făcuți pentru acest proiect de către conducerea Primăriei și a Fundației. Atât Executivul Primăriei, cât si conducerea Fundației au avut tot sprijinul politic si financiar, dar au esuat lamentabil.

 

Pentru Ziarul de Iaşi, Mihai Chirica a declarat: (Experţii, n.r.) au făcut o judecată, îmi pare foarte rău nu neapărat pentru Iaşi, care ne doare, dar chiar toată Moldova a rămas oarecum ştrangulată faţă de restul ţării? Nu autostradă, toţi ne privesc ca o paria… Poate exa­gerez şi eu acum, poate sunt uşor subiectiv. Eu am un singur lucru de transmis: nimeni nu ne poate lua statutul de capitală culturală a României, aici s-a născut Uni­rea, aici s-au născut cele mai importante momente din viaţa românilor şi vom ţine foarte mult la acest lucru.

După reacţiile autorităţilor locale au urmat reacţiile echipei care s-a ocupat de acest proiect. Directorul Fundaţiei Iaşi-Capitală Culturală Europeană. Florin Cîntic a deminisionat. Acesta declara pentru Jurnalul Naţional:

Sunt sigur că autorităţile locale vor continua să aloce resurse pentru acest proiect care a însemnat efortul neobosit al unei echipe de profesionişti de prim rang. Direcţiile de dezvoltare propuse în acest proiect pot genera în viitor o schimbare în bine în ceea ce priveşte oferta culturală a oraşului şi, de asemenea, pot genera o creştere a implicării cetăţenilor în activităţile culturale. Nu comentez decizia juriului şi le urez succes colegilor din oraşele selectate”.

Iulian Boia, directorul executiv al Fundaţiei Iaşi Capitală Culturală Europeană, a declarat tot pentru Jurnalul Naţional:  ‘Îmi pare tare rău de această oportunitate pierdută, ar fi fost o şansă foarte bună pentru a uni comunitatea în jurul unui proiect important pentru Iaşi, pentru a învăţa să lucrăm mai bine împreună în vederea dezvoltării Iaşului. Ne-am dorit foarte mult ca Iaşi 2021 să devină un proiect al ieşenilor, al întregii comunităţi”.

 

Mai multe informaţii despre echipa care s-a ocupat de proiectul Iaşul capitală culturală găsiţi aici: http://iasi2021.ro/echipa/

 

În loc de încheiere

Cert e că Iaşul a pierdut titlul de capitală culturală europeană pentru 2021.  Vestea a adus dezamăgire în special locuitorilor oraşului care sperau că Iaşul va iesi din anonimat, iar aceasta era şansa cea mai potrivită.  În schimb, pentru politicieni a fost încă o oportunitate de a arunca responsabilitatea dintr-o parte în alta. Puteam spera că pe viitor vor apărea schimbări pe toate planurile în ceea ce priveşte Iaşul şi ca acest proiect, deşi necâştigător, să fie un catalizator.

 

 

Surse fotografii: Pinterest şi Wikipedia

Surse documente: http://iasi2021.ro/

https://ec.europa.eu/programmes/creative-europe/actions/capitals-culture_en

https://ec.europa.eu/programmes/creative-europe/sites/creative-europe/files/library/ecoc-fact-sheet_en.pdf

 

 

 

 

 

JOY şi Mopul Minune

joy

Regizor: David O. Russell

Distribuție: Édgar Ramírez, Robert De Niro, Jennifer Lawrence, Dascha Polanco, Bradley Cooper

Gen: Comedie, Dramă

Durata: 124 minute

 

„Business is unfair”

După ce au făcut echipă în Silver Linings Playbook și American Hustle, trioul format din Jennifer Lawrence, Bradley Cooper şi Robert DeNiro revine pe marile ecrane în filmul artistic Joy.

Regizat de David O. Russell, filmul prezintă povestea lui Joy, care nu este chiar atît de joy pe cît ar lăsa numele să se înțeleagă. Joy Mangano este o femeie divorțată și are doi copii. Locuiește împreună cu mama şi bunica, dar şi cu fostul soț, care e cazat la demisolul casei. De parcă lucrurile nu ar fi deja destul de încurcate, viața lui Joy se complică și mai tare cînd tatăl ei Rudy (interpretat de Robert DeNiro) se mută împreună cu ei. Dacă la început te întrebi ce naiba se petrece în filmul ăsta pe parcurs începi să te prinzi care e faza și cu povestea asta.

Totul începe atunci cînd Joy se decide să revină la pasiunea din copilărie. Încurajată de bunica sa (Diane Ladd), Joy intră în rolul femeii inventator şi astfel se naște „mopul minune” sau „mopul viitorului”. Încercînd să-și promoveze produsul, Joy trece prin tot felul de încercări – își ipotechează casa pentru a doua oară, este arestată de poliție, intră în conflict cu noua iubită a tatălui său. În tot acest carusel de întîmplări, Joy face cunoștință cu Neil (Bradley Cooper), directorul unui canal de televiziune. Cu ajutorul lui Neil, mopul minune este adus în atenția gospodinelor din America. De aici începe o nouă serie de aventuri pentru Joy și complicata sa familie.

Joy ne învață o lecție importantă pe tot parcursul filmului: să muncești din greu nu e o rușine. Filmul este un amestec de comedie şi dramă, cu răsturnări de situație și flashback-uri care clarifică anumite aspecte. Una din temele centrale ale filmului o reprezintă tema familiei. În acest caz ne este prezentată o familie complicată și anormală, care încearcă totuși să funcționeze. Ambiția reprezintă o altă temă importantă a filmului. Pe toată durata acțiunii, Joy se ambiționează din ce în ce mai mult pentru a reuși, mai ales atunci cînd nimeni nu mai credea în ea.

Pentru prestația din „Joy”, Jennifer Lawrence a primit deja Globul de Aur pentru cea mai bună actriță şi este nominalizată la Oscar la aceeași categorie. Filmul a mai fost nominalizat la Globurile de Aur pentru cel mai bun film de comedie.

The Martian-Aventuri pe Marte

31ee9d108d0e6191ad416e0a93290a75

Regia: Ridley Scott

Distribuţie: Matt Damon, Kristen Wiig, Kate Mara, Jessica Chastain, Sebastian Stan, Jeff Daniels, Sean Bean, Chiwetel Ejiofor, Michael Peña

Gen: SF, Acţiune, Aventură

Durata: 141 de minute

 

 

“All natural, organic, martian grown potatoes.”

Noul film al lui Ridley Scott ne aduce din nou în prim plan universul NASA şi ne face să descoperim cum ar fi să locuim pe planeta Marte, asta doar în cazul în care am fi uitaţi acolo.

În „The Martian”, Matt Damon este Mark Watney, unul dintre cei şase membrii ai echipajului Ares 3, care se află în misiune pe Marte. În timpul unei furtuni violente Mark este lovit de o antenă care îi străpunge costumul. Astfel, colegii săi cred că este mort, iar comandantul misiunii ordonă abandonarea planetei şi implicit a misiunii. Dar Watney supravieţuieşte miraculos şi realizează că este singur pe Marte, care de altfel nu este cea mai prietenoasă planetă. Hotărît să nu moară de unul singur pe planeta roşie, eroul nostru, de meserie botanist, începe să căute tot felul de soluţii pentru a supravieţuii pînă cînd va fi salvat. Conştient că proviziile nu îi vor ajunge mult timp, Whitney îşi construieşte o seră unde cultivă cartofi. În timp de Mark se chinuie să supravieţuiască pe Marte, pe Pământ se căută soluţii pentru a-l aduce pe acesta acasă.

Pentru Mark Watney poţi să simţi doar simpatie şi nu compasiune aşa cum ar fi normal într-o situaţie ca a sa. Asta se întîmplă pentru că „the space pirate” nu-şi plînge deloc de milă, ci caută soluţii pentru a supravieţui cît mai mult timp. Mintea umană poate fi genială atunci cînd situaţia pare una fără ieşire.

Filmul nu duce lipsă de scene comice, scene în care sarcasmul şi autoironia îşi fac loc: de la faza în care Watney se operează sinngur pînă la momentul în care se aruncă din greşeală în aer. Deşi sunt situaţii destul de grave acestea sunt prezentate într-un registru comic. Referinţele la The Lord of the Rings completează registrul amuzant al filmului. Deşi este un film din categoria science-fiction, efectele speciale sunt în limita bunului simţ pentru a da veridicitate poveştii. Aceasta este dovada că un SF poate fi bun şi fără prea multe efecte speciale.  Pe scurt „The Martian” este comic, ingenios şi emoţionat.

„The Martian” este nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun actor, cel mai bun scenariu adaptat, cea mai bună scenografie şi cele mai bune efecte vizuale. La Globurile de Aur a obţinut două premii: cel mai bun film (comedie,musical) şi pentru cel mai bun actor (comedie,musical). A mai obţinut o nominalizare pentru cel mai bun regizor.

The Revenant – Intotdeauna exista speranta

ba2554d6922efd8511c539ce5e7de517

Sursa: pinterest.com

Titlu: The Revenant

Gen: drama

Regizor: Alejandro González Iñárritu

Distributie: Will Poulter, Tom Hardy, Paul Anderson, Leonardo DiCaprio, Domhnall Gleeson

Durata: 151 de minute

Revenge is in God’s hands!

Dacă ar fi să descriem în două cuvinte noul film al lui Alejandro González Iñárritu acestea ar fi suspans şi emoţie. Dar The Revenant este mai mult de atît. Este un amestec de stări şi situaţii neprevăzute pe alocuri. Sau ne mai putem referi la The Revenant ca la filmul cu puţine replici, dar bune.

Acţiunea filmului se petrece la început de secol XIX. Hugh Glass, interpretat de Leonardo DiCaprio, se află cu compania sa într-o expediţie în Munţii Stâncoşi atunci cînd este atacat de un urs. Glass este rănit destul de grav, iar colegii săi decid pentru moment să nu-l lase să moară singur în pustietate. Dar iarna se apropie şi mersul prin munţi nu e tocmai uşor, mai ales cînd te urmăresc şi indienii. În aceste circumstanţe, căpitanul grupului decide să lase doi oameni în urmă – John Fitzgerald (Tom Hardy), Jim Bridger (Will Poulter) – pentru a avea grija de Glass în ultimele momente de viaţă. De teamă să nu fie prinşi de indieni, cei doi fug şi îl lasă pe Glass în pădure. Mai mult mort decît viu, Glass hotărăşte că nu-şi va găsi sfîrşitul undeva în mijlocul pustietăţii. Astfel începe lupta pentru viaţă, dar în acelaşi timp şi planurile de răzbunare.

În cele aproape 160 de minute, filmul nu plictiseşte, ci din contră te ţine cu sufletul la gură şi te face să treci prin toate stările posibile – teamă, furie, compasiune, uimire şi tot aşa. Cînd crezi că le-ai văzut pe toate şi personajului principal nu i se mai poate întîmpla nimic filmul te surprinde din nou.

The Revenant este un film dur, chiar violent uneori, „heartbreaking”. Este un film despre suferinţă, onoare, trădare, speranţă. Muzica, interpretarea lui DiCaprio şi cadrele care surprind îndeaproape natura şi expresiile personajelor te fac să crezi că te afli în mijlocul acţiunii.

Filmul are opt nominalizări la Oscar la următoarele categorii: cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal, cel mai bun regizor, cel mai bun machiaj, cele mai bune efecte vizuale, cea mai buna scenografie, cel mai bun actor in rol secundar şi cel mai bun montaj. La Globurile de Aur filmul a obţinut trei premii din patru – cel mai bun film, regizor şi actor în rol principal. La premiile BAFTA filmul are şapte nominalizări. Însă dacă Leonardo DiCaprio va primi anul acesta Oscarul pentru cel mai bun actor în rol principal vom afla abia pe 28 februarie.

Surorile Boleyn: intrigi la curtea regelui

Titlu: Surorile Boleyn
Autor: Philippa Gregory
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2008/2013
Traducere: Anacaona Sonetto
Pagini: 751
surorile-boleyn-top-10_1_fullsize
„Totul va fi bine! Sunt o Boleyn, asta nu e puţin lucru.”

Romanul „Surorile Boleyn” descrie povestea celor două surori Mary şi Anne Boleyn, dar şi inevitabila rivalitate dintre ele pentru iubirea regelui. Cu toate că ambele au firi diferite şi alte moduri de a acţiona scopul lor este acelaşi. Povestea este spusă din perspectiva lui Mary Boleyn şi zugrăveşte în detaliu viaţa la curtea regelui Henric al VIII lea în perioada 1522-1536.
La numai 14 ani, deşi căsătorită, Mary este prima, dintre cele două surori, aruncată de către familia sa în lupta pentru putere. Astfel, Mary trebuie să intre în graţiile regelui Henric, să-l seducă, dar cel mai important să-l ţină lîngă ea şi să-i ofere un moştenitor de sex masculin. Fără să vrea Mary se îndrăgosteşte de Henric şi îi oferă acestuia doi moştentori: o fată şi un băiat. Drept recompensă, familia Boleyn primeşte titluri nobiliare şi numeroase proprietăţi. După ce Henric îşi pierde interesul pentru cea mai mică dintre surorile Boleyn în scenă intră Anne. La fel ca în cazul lui Mary, Anne este împinsă în braţele regelui de către familia sa, cu scopul ca puterea să rămînă în familie. Mult mai ambiţioasă decît sora sa, Anne reuşeşte să-l păstreze pe rege şi în cele din urmă să ajungă regina Angliei, cu toate că Biserica este împotriva mariajului lor.
În tot acest dans, cele două surori sunt doar nişte pioni care joacă după cum li se cîntă, priorităţile familiilor Howard şi Boleyn fiind mai presus de ele. Drept urmare,  Mary a fost obligată să îşi părăsească soţul pentru a-l seduce pe rege, iar Anne a fost despărţită de bărbatul pe care îl iubea. Diferenţa dintre Mary şi Anne este de la cer la pămînt, lucru care poate fi observat în modul în care cele două sfîrşesc.
Romanul aduce în prim plan condiţia femeii din acea vreme. Într-o lume a bărbaţilor, femeile erau doar unelte sexuale folosite pentru a obţine şi cel mai mic dram de putere. Rolul cel mai important al femeii era acela de a oferi urmaşi, dar nu orice fel de urmaşi ci de sex masculin. De asemenea, volumul oferă şi o importantă lecţie de istorie.

Sursa imaginii: elefant.ro

Volumul poate fi comandat de aici: http://www.polirom.ro/catalog/carte/surorile-boleyn-3074/

sau de aici: http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-contemporana/surorile-boleyn-81206.html

 

Cazul primarului Nichita şi presa

1 mai 2015. Gheorghe Nichita, primarul Iaşului, este arestat. Nu este nimic surprinzător în ceea ce priveşte această veste, avînd în vedere că de la începutul anului mai mulţi oameni politici se află în arest şi sînt cercetaţi.
Pentru presă ziua de 1 mai a fost una agitată, întrucît detalii despre acest caz nu încetau să apară, iar ziarele (versiunile online) şi televiziunile încercau să actualizeze informaţiie cît mai rapid. În cele ce urmează voi încerca să prezint pe scurt cum presa a abordat acest subiect.

titlu 5

Cazul pe scurt
Pe 1 mai primarul Iaşului a fost reţinut de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Acesta este cercetat pentru abuz în serviciu. Mai exact, primarul s-ar fi folosit de Poliţia Locală în scopuri persoanale. Potrivit HotNews „Gheorghe Nichita folosea Politia Locala pentru pentru efectuarea unor supravegheri operative ale unor persoane despre ale caror activitati era interesat. Astfel, pentru a cunoaste exact unde se duc si cu cine se intalnesc persoane de care era interesat, Gheorghe Nichita punea politistii sa urmareasca si sa supravegheze acesti oameni.” (Sursa citatului: HotNews, Primarul municipiului Iasi Gheorghe Nichita, retinut de procurorii DNA sub suspiciunea de abuz in serviciu, Vineri, 1 mai).

Se înţelege deci că Gheorghe Nichita este cercetat pentru abuz în serviciu. Cu alte cuvinte, s-a folosit de Poliţia Locală pentru a-şi spiona fosta iubită şi alţi oameni politici.

Despre ce s-a vorbit în presă?

După cum am menţionat, printre persoanele urmărite de Poliţia Locală se află şi fosta iubită primarului, sau amanta aşa cum este citată de presă.

În presă, aproape tot cazul s-a rezumat la faptul că primarul îşi urmărea fosta iubită. Acest lucru ar fi fost normal pentru presa de tip tabloid, dar acest aspect a fost comentat mai ales în ziarele de tip quality precum Adevărul, Evenimentul Zilei, Gândul. În cazul televiziunilor situaţia este aceeaşi. Culmea e că publicaţiile tabloid au oferit doar informaţii legate de arestarea primarului.
De asemenea, stenogramele din acest dosar au fost publicate imediat de către presă. Stenogramele publicate aveau ca subiect tot urmărirea Adinei Samson.

titlu 3

Ziarul Gândul

 

titlu 6

Evenimentul Zilei

 

titlu 2

România TV

 

tiltu 4

Adevărul

Titlu 1

Evenimentul Zilei

Stenograme România Tv

Stenograme România Tv

poza 1

Un fragment dintr-un articol din Evenimentul Zilei

 

Titlul articolului din Cancan

Titlul articolului din Cancan

Ce trebuia presa să prezinte?
E adevărat că presa trebuia să menţioneze în ce scop se folosea primarul de Poliţia Locală, dar consider că trebuia să se pună accent pe un alt aspect. Cu alte cuvinte, ziarele şi televiziunile trebuiau să aibă un alt unghi de abordare. Mass media trebuia să aducă în vedere interesul cetăţenilor care plătesc taxe şi impozite. Poliţia Locală este plătită din aceşti bani, deci Poliţia Locală ar trebui să fie în serviciul cetăţenilor.

Dar dacă stăm să ne gîndim presa oferă publicului ceea ce acesta vrea citească sau să vadă. Goana după notorietate şi audienţe fac ca principiile jurnalistice şi funcţiile presei să fie uitate.

Articolele despre care vorbeam mai sus pot fi citite accesînd următoarele linkuri:

http://adevarul.ro/locale/iasi/stenograme-primarul-nichita-apelat-interlop-clanul-corduneanu-a-si-identifica-amanta-1_55439617cfbe376e35beb5c8/index.html

http://adevarul.ro/news/eveniment/primarul-iasi-gheorghe-nichita-afla-fiarestat-1_55433037cfbe376e35bbad48/index.html

http://jurnalul.ro/stiri/observator/stenograme-iasi-nichita-spioneaza-un-cetatean-britanic-e-insurat-nu-are-sotie-aici-are-la-londra-despre-el-toate-amanuntele-toate-datele-687700.html

http://www.evz.ro/nichita-edilul-adulterin-arestat-la-domiciliu.html

http://www.evz.ro/dosarul-nichita-cum-isi-spiona-primarul-de-iasi-amanta-baietii-sunt-pe-baricade-da-e-televizorul-aprins-o-mai-aprins-lumina-n-dormitor-o-inceput-sa-fie-miscare-da-mai-stam.html

http://www.gandul.info/stiri/primarul-nichita-gesturi-de-gelozie-extrema-s-a-folosit-de-clanul-cordunenilor-si-de-angajati-pentru-a-si-urmari-amanta-ce-spune-femeia-in-stenograme-stii-ce-mi-o-facut-14192132

*exerciţiu jurnalistic

Game of Browsers

Dacă în urmă cu cîţiva ani nu ne interesa ce browser folosim pentru a naviga pe Internet, astăzi există o întreagă bătălie, una care poartă numele de „războiul browserelor” sau „browser war”. Competiţia a apărut odată cu dezvoltarea marilor companii de IT, precum Microsoft, Apple sau Google. Dar „războiului” i s-au alăturat şi companiile mai mici, care pentru un timp au dominat piaţa. După aproximativ 10 ani pare că războiul a încetat şi are şi un cîştigător.

 

browser-wars

Sursa foto: kabayantech.com

 

Si la început a fost Internet Explorer versus Mozilla versus Opera
Aplicaţia care este astăzi cunoscută ca „browser” a apărut prima dată în 1991 cu scopul de a facilita navigarea pe Internet. Începînd de atunci şi pînă astăzi am asistatat la numeroase discuţii ale utilizatorilor şi analize ale specialiştilor în IT care doreau să stabilească care navigator este cel mai utilizat şi cel mai eficient.

Deşi primul „război” al browserelor a fost cel între navigatorul creat de firma Netscape (browserul care nu mai există astăzi) şi cel creat ce cei de la Microsoft – Internet Explorer, acesta este prea puţin cunoscut. Războiul a fost cîştigat de Microsoft, iar pînă în 2004 Internet Explorer a rămas lider pe această piaţă. În 2004 apare pe piaţă Mozilla Firefox, un proiect de tip open source, proiect susţinut de Fundaţia Mozilla, o societate non-profit. Faţă de competitorul său, Firefox era mult mai rapid şi oferea şi o bară de instrumente. Astfel, a început ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de „războiul modern al browserelor”. Tot în 2004 pe piaţă a intrat Opera care introducea un element nou faţă de competitorii săi, respectiv taburile (filele). Ulterior ideea a fost preluată de către Microsoft şi Mozilla. Internet Explorer pierde încet, dar sigur din utilizatori, mai ales că aceştia îşi puteau alege acum propriul navigator. Pînă în 2008 Mozilla Firefox a dominat această competiţie.

 

Google Chrome şi Safari intră în competiţie
În 2008 este lansată prima versiune a navigatorului oferit de către compania Google, dar Firefox rămîne încă lider pe piaţă, iar popularitatea navigatorului oferit de Microsoft scade din ce în ce mai mult.
Safari este navigatorul web oferit de cei de la Apple şi care este utilizat de cei care folosesc sistemul de operare OS. Nu este foarte popular în rîndul celor care folosesc alt sistem de operare.
Google Chrome începe să fie din ce în ce mai utilizat şi astfel din 2011 competiţia se dă între Chrome, Firefox şi Explorer. Un an mai tîrziu Chrome ajunge din urmă Firefox în ceea ce priveşte numărul de utilizatori şi depăşeşte Internet Explorer. Din 2014 navigatorul oferit de Google are cei mai mulţi utilizatori, conform site-ului *StatCounter. În acest moment StatCounter a oferit următorul sondaj: Chrome este folosit de 40,93%, urmat de Internet Explorer cu 15,21% şi de Safari cu 14,2% şi Firefox cu 11, 27%. Mai multe detalii găsiţi aici: http://gs.statcounter.com/#all-browser-ww-monthly-201412-201412-bar.

info 2

Sursa foto: https://www.pinterest.com/pin/536843218058025144/

 

Competiţia pe dispozitivele mobile

Dezvoltarea dispozitivelor de tip Android, Windows şi iOS a făcut ca marile companii de IT să îşi regîndească strategia. Astfel, în scurt timp au apărut variantele de browser pentru tablete şi telefoanele „inteligente”. Avem posibilitatea de a descărca Chrome, Firefox, Opera şi Safari pentru dispozitivele mobile, indiferent de sistemul de operare folosit de acestea. Conform unui studiu din 2014 realizat de cei de la Forbes America , Google Chrome este prima alegere a utilizatorilor, fiind folosit de 32% dintre aceştia. Pe al doilea loc se află Internet Explorer cu 31%, iar pe al treilea loc este Safari cu 25%. Firefox este pe ultimul loc, cu 9%.

Viitorul încotro?
Potrivit statisticii prezentate de cei de la StatCounter viitorul aparţine browserului de la Google, mai ales că acesta oferă toate instrumentele de care un utilizator are nevoie (e-mail, Google Maps, Google Translate, Google Drive şi exemplele pot continua). Pentru a putea supravieţui, Mozilla apelează la utilizatorii săi pentru donaţii, iar Internet Explorer caută modalitatea de a se îmbunătaţi, mai ales pentru a putea fi folosit pe sistemul de operare Windows 10.

Informaţii mai multe despre viitorul browserelor puteţi afla de aici: http://http://www.zdnet.com/article/did-the-browser-wars-finally-end-in-2014/
sau de aici: http://http://www.forbes.com/sites/anthonykosner/2014/06/06/chrome-is-winning-the-browser-wars-internet-explorer-has-cratered-thanks-to-mobile/
*StatCounter este un site care oferă statistici şi informaţii despre traficul pe Internet.

info1                                      Sursa foto: https://www.pinterest.com/pin/16888567323241523/

 

*Acest text este un exerciţiu jurnalistic.

Sursele de unde am preluat datele statistice sunt menţionate în text.